ISTORICUL PAROHIEI BALTA BLONDĂ

Judeţul Satu Mare este situat în nord-vestul Romaniei, în zona frontierei comu- ne cu Ungaria şi Ucraina, mai exact în centrul Europei, pe o suprafaţă de 4418 km 2 .

Oraşul Satu Mare- reşedinţă de judeţ- deşi ridicat la rangul de oraş abia în anul 1230, cetatea de pămant cu numele de ,,Castrum- Zot- Mara,, a fost menţionată ca fiind unul din domeniile stăpanite de voievodul Menumorut încă din sec.X.

Parohia Satu Mare Balta Blondă este aşezată în partea de sud- vest a oraşului, fiind învecinată cu parohiile Satu Mare 4, Satu Mare Curtuiuş şi Sătmărel.

Încă de la începuturile ei, parohia care astăzi poartă această denumire, aparţinea parohiei Satu Mare 4 pană în 1997, cand devine parohie de sine stătătoare.

În cadrul parohiei s-au construit de-a lungul timpului două biserici , una mai veche, ridicată în anul 1952 şi biserica nouă, a cărei construcţii s-a început în anul 1996.

A fost ridicată în anul 1952 de către credincioşii  parohiei, puţini la acea vreme, pe un teren de 10 arii, donat de cantăreţul din acea vreme, Vălean Petru. Lucrările de ridi-    care a bisericii au fost conduse de părintele Bălan Ioan, parohul bisericii, ajutat în de-aproape de credincioşii bisericii.

Lăcaşul este ridicat din cărămidă arsă, avand o lungime de 9m, lăţimea de 5m şi înălţimea de 7m, acoperită fiind cu ţiglă şi prevăzută în faţă cu un turn mic acoperit cu tablă.

Biserica nu a fost sfinţită, dovadă stă faptul că în sfanta masa nu există sfinte moaşte. În turnul bisericii a fost pus un clopot primit ca şi donaţie de la credincioşii din localitatea Pişcari, adus de părintele Ştiru Vasile, care a păstorit şi el o vreme în parohie. Acest clopot în momentul de faţă este pus în biserica nouă.

Biserica la început nu a fost pictată, doar văruită, abia în anul 1978 din relatările credinciosului Nemeş Vasile, fost consilier parohial, a fost pictată de catre pictorul Pop Grigore; pictura constand în cateva scene din viaţa Mantuitorului, puse în medalion, iar restul bisericii fiind data în culoarea maro deschis, pictură care azi este într-o stare foarte deteriorată. În acelaşi an credincioşii parohiei împreună cu preotul au împrejmuit biserica cu gard şi au refăcut exteriorul bisericii, deteriorat datorită vremii.

În biserică există o serie de icoane, însă majoritatea cu tentă greco-catolică.Din relatările aceluiaşi credincios aflăm că iconostasul bisericii a fost realizal din lemn de către părintele Dragoş Petru, iar soţia Ana a realizat pictura lui.     Preoţii care au slujit în această parohie în afară de cei menţionaţi au fost: Sabău Mihai, Găvruş Ioan, Ştiru Vasile, Doboş Ioan, Tincu Alexandru-fostul protopop de Satu Mare, Popa Vasile, actualul protopop de Satu Mare-Socolan Ioan şi părintele Răzoreanu Vasile, cel care a început lucrările de ridicare a noii biserici de langă şosea. În anul 1990 PreaSfinţitul Iustinian Chira, nou numit în funcţia de episcop al noii Episcopii a Maramureşului şi Sătmarului, face o vizită în luna noiembrie la biserică, ca apoi în anul 1995 să vină din nou să pună piatra de temelie a bisericii noi şi să sfinţească terenul pe care va fi ridicată biserica.Terenul a fost cumpărat de la Nagy Zoltan, în anul 1994 de către preotul Vasile Răzoreanu, din banii adunaţi de la credincioşii parohiei, în valoare de 150.000lei. Astfel că în anul 1996 toamna, curatorii bisericii din acea vreme: Lăpuşte Ioan, Haraseniuc Ioan, Fanea Ioan, Clipei Vasile, Nagy Emerik, Haraseniuc Mihai, Lăcătuş Ioan şi împreună cu credincioşii încep turnarea fundaţiei noii biserici. Femei şi bărbaţi au muncit cateva zile la săparea şanţurilor şi la facerea cofragului pentru a turna fundaţia.Anul umător încep din nou lucrările cu zidul pereţilor pană la geamuri. O problemă a parohiei a fost şi este lipsa fondurilor băneşti, ceea ce a îngreunat de la an la an continuarea lucrărilor. Anul 1998 este anul în care se face mutarea definitivă cu slujirea în biserica nouă. În ridicarea construcţiei se ajunge pană la cupolă şi se improvizează un altar din scanduri pentru a se putea sluji.Din lipsă de fonduri băneşti, din anul 1999 pană în 2002 s-a stagnat cu construcţia noi biserici. Cu anul 2003 se reîncep lucrările cu executarea boltei bisericii şi acoperirea ei cu tablă. În anul 2004 se trece la ridicarea turnului din cărămidă, acoperirea cu tablă , tencuirea bisericii în interior şi acoperirea semicalotei altarului şi a boltei bisericii cu plăci de rigips. Tot în anul 2004 în luna septembrie se introduce curentul electric. Toate aceste lucrări au fost atent coordonate de părintele Vasile Răzoreanu, ajutat în de-aproape de toţi curatorii bisericii, dar şi de credincioşi. Ajuns la varsta pensionării, conducerea  lucrărilor de finisare a bisericii şi de păstorire a credincioşilor au fost preluate de părintele Radu Şimonca ,actualul paroh al bisericii.

Imediat după instalarea în parohie pe data de 23 ianuarie 2005, de către părintele protopop Alexandru Tincu, în cadrul sfintei Liturghii, preotul împreună cu consiliul parohial au început lucrările de finisare a corului, precum şi înfrumuseţarea bisericii cu o serie de 60 de icoane, 6 prapori noi. De asemenea s-au achiziţionat 3 randuri de veşminte noi, obiecte bisericeşti noi, precum şi o staţie de amplificare cu 2 boxe, toate fiind donate de credincioşi.Înainte de sărbătoarea Învierii Domnului s-a realizat in turnul bisericii un schelet metalic de către firma ,, Antrepriza 22,, sub îndrumarea ingin Oros Ştefan şi Botoş Gheorghe, pe care s-au pus cele două clopote, cel vechi de 150 de kg şi un altul nou de 250kg, donat de familia Marc Radu din Satu Mare. Spre sfarşitul toamnei s-a realizat şi pridvorul bisericii. În anul 2006 s-au început lucrările de tencuire a exteriorului bisericii, precum şi îmbrăcarea ei cu o haină nouă. De asemenea la sugestia părintelui paroh, familia Borota Gheorghe a donat pentru biserică întreaga mobilă din sfântul altar. Rugăciunile preotului şi ale credincioşilor adresate lui Dumnezeu, încununate de ajutorul deosebit al părintelui protopop Ioan Socolan, au făcut ca parohia să obţină un ajutor de 20.000 RON, de la Ministerul Culturii şi Cultelor , bani pe care consiliul parohial împreună cu preotul au hotărat să-i folosească la continuarea lucrărilor de finisare a exteriorului bisericii şi a împrejmuirii cu gard. Deşi mică parohia formată doar din 293 de suflete ( 110 familii ortodoxe) acestea au contribuit şi contribuie din multul sau puţinul lor şi după posibilităţi la ridicarea lăcaşului sfant, nădăjduind că Dumnezeu îi va ajuta să vadă biserica terminată şi sfinţită.