Localitatea Lipău este situată pe malul stâng al râului Someş,la 21 kilometri in aval de oraşul Satu Mare şi este strabătută de drumul judeţean care leagă satele din această zonă (Pomi,Rosiori,Valea Vinului,Cărăşeu,Culciu Mare etc) de Satu Mare.

Poziţionara geografică a localităţii este următoarea: la est – Valea Vinului, sud est Măriuş, Sud  -Sîi,vest Cărăseu,nord – râul Someş prin care se desparte de localitatea Lunca Apei. Localitatea este situată în estul judeţului Satu Mare.

Actualmente localitatea Lipău aparţine administrativ comunei Culciu, alături de satele Apateu, Corod, Culciu Mic, Culciu Mare şi Cărăşeu. Pînă în  jurul anului 1960 centrul de comuna se afla la Cărăşeu.

Atestarea documentară a localitaţii, pe vatra ei actuală , o găsim în secolul al XVII- lea,fiind o comunitate bine organizată chiar şi religios , in 1650 existând o bisercă de lemn.Aceasta este a treia vatra a satului.In cursul secolului XVI lea vatra satului s-a mutat de doua ori .

a) prima dată localitatea a fost aşezată in locul numit „Buciumi” in apropiere de Cărăşeu.

Cele patruzeci de familii trăiau în colibe.Motivul plecării de aici a fost neînţelegerile cu cei din Cărăşeu,ajungându-se la crimă.

Se spune că într-o zi de Crăciun,la locul lor de rugăciune au găsit un câine mort, aruncat de un maghiar din Cărăşeu.Cazul a fost adus la cunoştinţa domnului Lonai,dregător de frunte din Medieşul Aurit,proprietarul pământului din această zonă.Lonai a decis ca pentru profanarea locului de rugăciune făptaşul este vrednic de moarte.Autorul a fost prins şi ucis.In schimb au urmat asupriri şi mai mari din partea maghiarilor din Cărăşeu.

b)Cele patruzeci de familii de români s-au mutat în locul numit “Pusta” în apropierea satului Măriuş.Din cauza curuţilor,care le furau vitele,oamenii au părăsit locul şi s-au aşezat în locul actual.

In decursul timpului şi numele localităţii s-a schimbat,în secolul al XVII-lea numindu-se “Lipoveni”.Dominaţia maghiară din secolul XIX a adus prima schimbare numindu-se  “Lipou” după cum reiese din matricolele parohiale existente,limba in care au fost scrise fiind maghiara.Abia din  1850 a fost folosită din nou limba română.Actuala denumire este folosită în acte după primul război mondial.

VIAŢA BISERICEASCĂ

Existenţa în 1650 a unei biserici ,care nu putea fi decât ortodoxă,este consemnată de Şematismul de Maramureş pe anul 1936.

Acelaşi şematism datează înfiinţarea parohiei doar pentru anul 1735,cea ce nu poate fi adevărat,pentru că biserică, cu credincioşi dar fără pastor şi organizare nu există.

In anul 1832 episcopul Samuil Vulcan a făcut o lungă vizită canonică în comitaul Satu Mare,iar printre parohiile vizitate se afla şi Lipăul.Biserica de lemn avea opt stânjeni lungime,iar trei stânjeni lăţimea şi avea hramul Sfinţi Arhangheli şi era “pe drept cuvânt neîncăpătoare”.Iconostasul era pictat “cuviincios” iar în  afară de două strane ,alte scaune nu erau în  biserică.Sf Masă era din piatră şi potrivit tradiţiei locale,ea se află şi acum în curtea bisericii.

Actualul locaş de cult a fost construit până în anul 1836,prin contribuţia credincioşilor.O mare parte din cheltuieli a fost suportată de familia Stan,iar drept recunoştinţă i s-a permis construirea unei crite familiale în curtea bisericii,

Intro scurtă cronică parohială făcută de preot Georgiu Salagian în 4 mai 1925 se menţionează că din lemnul rezultat din demolarea vechii biserici s-a făcut gard în jurul bisericii.Acesta fiind înlocuit cu gard din plăci de beton în anul 1983.Multă vreme s-a considerat că grindina care a nimicit recolta anului 1836 este o pedeapsă pentru demolarea vechii biserici.

Biserica a fost dotată cu iconostas conform canoanelor Bisericii ortodoxe.Biserica a fost zugravită,dar erau şi medalioane pictate .Numele constructorilor ,respectiv al pictorilor iconostasului şi a medalioanelor nu se cunoaşte.Se pare însă că totul a fost realizat în decursul secolului al XIX – lea.

Biserica a fost electificată în anul 1963 şi ulterior zugravită.

In anul 1926 biserca a fost acoperită cu tinichea,iar in anul 1993 tinicheaua a fost vopsită.Acoperişul a rezistat până în anul 2005,când tinicheaua a fost înlocuită,rămânând din cea veche doar pe turnul bisericii.In turnul bisericii sunt instalate două clopote.

In 1982 biserica a fost tencuită în exterior,deodată cu noua casă parohială,construită între 1974 – 1977 .

Intre anii 1987 – 1989 biserica a fost împodobită cu o nouă pictură în ulei de către Gavra Vasile şi Pop Marcel ucenici ai pictorului bisericesc Emanuel Bandu.

In anul 1990 s-au făcut reparaţii la soclul bisericii,făcându-se şi trotuarul în jurul ei.

In anul 2000 s-a realizat pridvorul bisericii ,iar in anul 2001 s-a betonat curtea din faţa ei şi s-au confecţionat porţi noi.

In anul 2006 s-a înlocuit o parte din duşumeaua din biserică(culoarul dintre banci ,soleea si altarul)cu gresie.Tot in  2006 sa- început construcţia unei capele în cimitir.

Toate lucrările s-au făcut din contribuţia credincioşilor şi a fiilor satului.

Cu ajutorul matricolelor parohiale şi a altor înscrisuri,o parte existente şi astazi in arhiva parohiei,s-a putut reconstitui şirul preoţilor slujitori la biserica din Lipău.

Preot Vasiliu Vjda semneaza matricolele în  1853-1864

Preot Barbulu Chiriacu                                    1864-1885

Preot Alexandru Nuciu                                     1885-1905

Intre 1905-1909  matricolele sunt semnate de preoti care nu erau aici parohi .Printre ei amintim

Preot Demetriu Mureşan – “ceremonialul” – episcopiei de Oradea.

Preot Traian Mihalca în anul 1907 capelan la Vaşad.

Preot Antoniu Gitta – protopopul Someşului  a carui semnătură o întâlnim între anii 1901 – 1909 alături de a preoţilor slujitori

Preot Gheorgiu Sălăjianu 1909 - -1928

Preot Gheorghe Pintea 1929 – 1935 decembrie

Preot Vasile Chira 1936 martie 1943 martie

Preot Florian Sabău iunie 1943  -  1949

In a doua jumătate a anului 1949 matricolele nu s-au completat.Preot Florian Sabău a renunţat să treacă la ortodoxie şi săvârşea servicii religioase clandestine.

Preot Ioan Muntean – ianuarie 1950 iulie 1966

Preot Emil Pintea semnează matricolele intre august 1966 martie 1967 el fiind preot la Cărăşeu.

Preot Aurel Cotuţiu aprilie 1967 ianuarie 1988

Preot Petru Sabo iunie 1988 pâna azi.

SCOALA CONFESIONALĂ

In actele parohiale găsim menţionate câteva nume de cantori – învăţători ,însă prima şcoala confesională menţionată a fost construită,clădirea existând şi astazi.Astfel amintim pe Nagy Petre şi Marian Gheorghe.Soţia preotului Sabău ,Valeria a fost şi ea învăţătoare.

POPULAŢIA

Locuitorii satului Lipau sunt toţi de naţionalitate romînă în jur de cinici sute de suflete.In ceea ce priveşte apartenenţa religioasă a locuitorilor constatăm urmatoarele

a)pâna in anul 1700 românii au fost ortodoxi

b)între 1700 – 1948 majoritatea românilor erau greco catolici

c)după 1948 majoritatea erau ortodoxi

d)după 1989 la reînfiinţarea Bisericii greco – catolice s-au declarat greco catolici 43 de persoane,dar ulterior majoritatea şi-au declinat declaraţiile.

Într-o statistică din  anul 1936 comunitatea religioasă din Lipău avea următoarea componentă – greco catolici 831 suflete,romano catolici  4 ,ortodox 1,calvini 14,luterani 1,izraeliţi 22.

Pentru anul 2006 avem următoarea statistică- ortodocşi 483, greco catolici 3, penticostali 7. La aceştia se adaugă rromi – 30 suflete care se declară ortodocşi.